Cum a început totul

La 37 de ani, eu, Rolf Linnemann, stăteam în fața unei cele mai importante decizii din viața mea: să continui să trăiesc ca înainte, în principal pentru muncă și bani - sau să sacrific timpul liber și banii pentru cercetarea psihoștiințifică. Deoarece am o profesie tehnică și lucrez în domeniul tehnologiei electronice și informatice, au fost la început experiențele și întrebările altor oameni, care m-au determinat spre asta. În cele din urmă, am fost pus pe cale de un profesor universitar care, de peste 20 de ani, urmărea aceste întrebări în privat. De la el am primit explicat, „regulile jocului” spiritual, dacă se vrea succes în acest domeniu tabu și să nu se ajungă în psihiatrie. Am aflat, de exemplu, că FENOMENUL VOCII a fost descoperit în 1958/59 de un arheolog și pictor suedez și că existau câteva cărți de specialitate despre asta. În interior eram înfuriat și am vrut să-i demonstrez colegului că se înșeală. Așa am ajuns la cercetarea vocală pe bandă, care în primul rând consta din tehnica controlabilă, care se potrivise foarte bine așteptărilor mele. Plin de anticipare, dar și cu o porție de scepticism, am început să testez metode de înregistrare cunoscute.

___________________________________________________

Ceea ce a reieșit pentru mine în primele încercări, a fost determinarea obiectivă a FENOMENULUI VOCII ca atare, deoarece dovada convingătoare a existenței LUMII VOCILOR erau VOCILE în sine. Pentru acestea era necesar, să se ia în considerare posibilitățile de înșelare și să se examineze toate direcțiile de gândire cunoscute. Aici erau părerile animiştilor, care vedeau fenomenul vocii ca o „proiecţie a propriilor gânduri din subconştient”. Pe de altă parte spiritualiștii, în mare parte cercetători privați, care pleacă de la „influența unei INTELIGENȚE extracorporale”.

___________________________________________________

Prima mea experiență a fost, că întotdeauna primeam un sentiment neplăcut, când abordam acest subiect cu o atitudine prea tehnică și nu vedeam solicitarea PROTECȚIEI divine ca fiind atât de importantă, pentru experimentul viitor ca parte a „regulilor jocului”. Spre supărarea mea am observat curând, că întrebările religioase nu se lăsau exclude, ci de fapt, deveniseră punctul central al cercetării. Astfel, tot ceea ce era în legătură cu riturile bisericești îmi era extrem de neplăcut. Nu credeam într-un Dumnezeu al bisericii - dar nici o creație întâmplătoare nu putea exista, deoarece dacă se ia logic în considerare toate faptele cunoscute, probabilitatea unei apariții spontane a vieții din materie, este egală cu probabilitatea apariției spontane a unui Boeing 747 prin zbuciumul unui taifun printr-un morman de fiare vechi.

___________________________________________________

În timpul încercărilor mele de recepție, primeam spre surprinderea mea, mereu răspunsuri care aveau o legătură clară cu întrebările mele, astfel încât obiecția adesea adusă de cei din afară, că ar fi vorba de radioamatorism sau de fragmente de emisiuni radio, putea fi fără îndoială exclusă. În plus de asta, eu sunt un radioamator activ licențiat. - Deja după un an de cercetare mi-a fost clar, că este mult mai rezonabil, să se accepte existența unei LUMI SPIRITUALE superioare, decât să se respingă.

___________________________________________________

Am cunoscut și alte fenomene științifice de frontiere ca aspecte ale sufletului. FENOMENUL VOCILOR, totuși, m-a confruntat cu sufletul însuși. Din conținutul TEXTELOR VOCILOR am putut să-mi formez și să câștig o idee despre psihic ca o realitate obiectivă. Astfel, a devenit posibil să-mi imaginez sufletul ca o UNITATE spirituală indestructibilă. Cum poate subconștientul să răspundă la întrebări puse? - Am părăsit casa și am plecat la cumpărături, ocupându-mă cu lucruri complet diferite de a înregistra VOCI. Aparatul de înregistrare Revox, amplasat într-o cameră aproape izolat fonic, continua între timp să înregistreze. La întoarcerea mea, am putut distinge VOCI masculine și feminine străine pe bandă, care discutau în timpul absenței mele și chiar mă salutau când am reintrat în camera de înregistrare. - Subconștient?

___________________________________________________

Prin înregistrări stereofonice (cap artificial) am putut determina pozițiile VOCILOR. Ele veneau din diferite colțuri ale încăperii și își schimbau chiar locul. Adesea observam o adiere rece inexplicabilă, deși, pentru a reduce zgomotul exterior, toate ferestrele și ușile erau închise. - VOCILE care se manifestau foloseau întotdeauna un limbaj propriu, ciudat, cu reguli gramaticale consecvente și luau în considerare întrebările mele adresate. Forma de exprimare era scurtată ca un fel de telegramă. Pentru a se încadra într-un anumit ritm, frazele erau adesea comprimate și cuvintele modificate. O măsură utilă, deoarece astfel, folosind de exemplu metoda „radio”, semnalele utile puteau fi ușor distinse de cele perturbătoare.

___________________________________________________

Am consultat reprezentanți ai bisericii, cunoscuți dinainte. În parte, numeau cercetările mele „lucrarea diavolului” sau „grozăviile în ochii Domnului”. Biserica, se pare, nu avea nimic de oferit. De asemenea declarații nu m-am lăsat intimidat, căci dacă HRISTOS în urmă cu 2000 de ani a rostit într-adevăr cuvintele „Căutați, astfel veți găsi”, atunci cercetarea din zona lumii de dincolo trebuie să fie în sensul CREATORULUI, deoarece altfel legile naturii necesare nu ar fi fost create de EL. - Oameni de știință cu care am vorbit despre cercetarea mea, deși nu puteau să nege fenomenul vocilor, considerau totuși rezultatele drept simple speculații. La o examinare mai atentă am constatat, că nici nu vroiau să se ocupe serios cu teme științifice de frontiere. Dar să se verifice mai întâi și să se judece apoi! Unul dintre domni a formulat pe bună dreptate: „Prin verificabilitatea unei LUMI SPIRITUALE superioare nu doar o singură carte se va răsturna, ci rafturi întregi. Responsabilitatea pentru aceasta nu va fi asumată de nimeni, și de asemenea, nici nu se vrea să fie asociat cu ea.” - Ce rămâne, este cercetarea privată.

___________________________________________________

VOCILE transcendentale s-au arătat extrem de inteligente și uneori chiar pline de umor - experiențe, care au zguduit tot mai mult ipoteza animistă. Am pus întrebări, dacă și cum continuă viața după moarte, dacă ceea ce am învățat se pierde și dacă conștiința, cu toate simțirile și gândurile, continuă să existe? Și dacă da, dacă este posibil, să intru în contact cu persoane decedate cunoscute? Totuși, acest tip de CONTACTE era pentru mine complet secundar, deoarece rude și prieteni decedați s-au anunțat și fără cerere, dacă puteau și aveau permisiunea. Important a fost pentru mine, să stabilesc un CONTACT cu ÎNVĂȚĂTORI spirituali autorizați.

___________________________________________________

___________________________________________________

- Un proverb înțelept spune: „Printr-o fereastră deschisă nu intră doar aer proaspăt.” În toate cazurile pe care le cunosc, la cei care au apărut tulburări psihice, experimentatorii nu au respectat regulile spirituale. Lucadou deși are dreptate, când avertizează asupra experimentelor necorespunzătoare, dar cine vrea să continue cercetarea? La început, am avut și eu contacte negative, în care am fost de-a dreptul insultat. Astfel de legături le-am întrerupt imediat. Implicarea în dialoguri mai lungi cu ENTITĂȚI negative poate însemna începutul sfârșitului. Totuși, chiar și astfel de experiențe sunt importante pentru a putea separa grâul de neghină.

___________________________________________________

Concluzie: În timp ce ipoteza animistă nu a găsit încă până în prezent un argument concludent împotriva existenței unei LUMI SUPRAORDONATE, există milioane (!) de materiale de arhivă, care fac ca această LUME SPIRITUALĂ să pară deosebit de probabilă. Aceste arhive imense nu sunt luate în considerare nici măcar științific de animişti! Doar acest fapt singur, demonstrează aroganța și incompetenta lor profesională.

___________________________________________________

Astăzi pot spune cu certitudine, că FENOMENUL VOCILOR nu poate fi explicat cu „subconștientul”. Sufletul uman este și rămâne cea mai mare dintre toate minunile cosmice, care nu piere odată cu moartea. Sufletul este o formă de ENERGIE și astfel, o mărime conservată, care nu poate fi distrusă (menținerea ratei de energie). Ceea ce noi numim „moarte”, echivalează cu transformarea, așa cum natura arată schimbarea anotimpurilor. Dincolo de asta, pot fi arătate indicii despre reîncarnarea tuturor vieților. Inevitabil, se schimbă atitudinea față de viață drastic.

Rolf Linnemann
(Editor Domenii de frontieră psihoștiințifice)