Protocoale – Prof. Dr. rer. nat. Schiebeler

Fizica, biologia și fiziologia sunt științele care se ocupă de procesele naturii neînsuflețite și ale celei însuflețite. Ele încearcă să descopere legile fenomenelor „normale” ale naturii și vieții. Pe lângă acestea, există însă și fenomene rare și puțin cunoscute, denumite „paranormale”, care sunt strâns legate de viața umană. Este vorba despre mișcarea la distanță a obiectelor, levitația, precum și apariția unor forme umane care pretind că sunt persoane decedate. Autorul a studiat astfel de fenomene timp de decenii, le-a observat și a colectat numeroase relatări. El le consideră fenomene naturale reale, care coexistă alături de lumea noastră materială și indică existența unei alte dimensiuni, dincolo de aceasta.

La 22 noiembrie 1978, televiziunea germană a difuzat o operă finalizată după moartea compozitorului, transmisă printr-o persoană cu capacități mediumnice. Autorul a documentat numeroase cazuri similare. Aceste observații sugerează că identitatea umană continuă să existe chiar și după încetarea activității creierului. În unele cazuri, „eul” reușește să reintre în contact cu lumea pământească. Parapsihologia, care studiază aceste fenomene, este o știință relativ tânără. Ea nu pretinde că poate demonstra nemurirea, însă oferă indicii empirice privind supraviețuirea după moarte. Teologul catolic Gebhard Frei a subliniat acest lucru, iar teologul protestant Fritz Blanke a descris aceste cercetări ca pe o punte utilă către înțelegerea existenței creștine. Indiferent de opinii, este clar că aceste dovezi nu pot fi ignorate atunci când reflectăm asupra posibilității vieții după moarte.

Werner Schiebeler, fizician (Diplomphysiker), Prof. Dr. rer. nat., s-a născut în 1923 la Bremen. A studiat fizica la Göttingen și și-a obținut doctoratul în 1955 la Institutul Max Planck pentru cercetarea fluidelor. Între 1955 și 1965 a lucrat în industria electrotehnică la firma Standard-Elektrik-Lorenz A.G. din Pforzheim, dintre care șapte ani ca șef al unui departament de dezvoltare. Din 1965 a fost conferențiar pentru fizică și electronică la Școala de Inginerie din Ravensburg, devenită ulterior Universitatea de Științe Aplicate Ravensburg-Weingarten. În 1971 a fost numit profesor, iar în 1983 s-a pensionat. Pe lângă activitatea sa științifică, a susținut din 1969 cursuri despre parapsihologie și parafizică. A publicat numeroase articole, broșuri și patru cărți pe teme parapsihologice și a realizat două filme despre „Metode paranormale de vindecare în Filipine”. Pentru aceste lucrări a primit, printre altele, în 1974 Premiul „Ernesto Bozzano” și în 1988 Premiul I al Fundației Elvețiene pentru Parapsihologie.